CONCERT DIANE KRALL / COOL JAZZ FEST
Gata!
Biletele din plicul rosu s-au terminat. Le-am folosit pe ultimele, la concertul Dianei Krall. A fost tot la Oeiras, in gradina marchizului Pombal. Am ajuns putin mai devreme si ne-am plimbat pe strazile orasului. Locurile astea si-au pastrat amintirile. Au un aer potolit, bland, o nepasare in fata timpului care te face sa uiti in ce an esti.
Curtea palatului mirosea la fel de puternic a menta si levantica, in boxe soft jazz si undeva, pe o esplanada, cineva adus cu patul de spital, cu tuburi de oxigen si asistente medicale.
Muzica vindeca? Macar alina…cine stie? Prezenta aceea stranie m-a urmarit tot concertul.
S-a lasat, din pacate, neasteptat de frig dupa caderea intunericului.
Mare parte din energie si atentie mi-am concentrat sa ma incalzesc, dar nici doamna Krall, desi cu o voce minunata si mare indemanare la pian nu mi-a transmis ceva foarte puternic.
A intarziat o jumatate de ora, ne-a spus adunandu-si destul de greu gandurile ca a mancat sardine la gratar, a baut vin de Porto si a fumat ceva delicios, dupa care a cantat, a cantat si iar a cantat.
Destul de straina ca stare pentru felul de a fi a celor de pe-aici. Poate efectul era altul intr-un spatiu mai intim. Poate nici starea mea nu a fost cea mai grozava, avusesem o zi destul de ciudata. Imi place genul asta de muzica, cei de pe scena chiar erau foarte buni, dar ceva a lipsit.
N-a insistat nimeni prea tare cu aplauzele la final, dar nici nepoliticosi n-am fost, am rechemat-o, ea a mai cantat o piesa dupa care ne-am risipit repede, multi gandindu-ne probabil la cat de cald si bine trebuie sa fie in masina.
August 3, 2008 at 9:11 am
Ca sa vezi ca pana la toata urma lucrurile care conteaza in viata unui om sunt cele imateriale:), am ramas cu imaginea lui in cap, sper ca l-a facut sa se simta mai bine, ce varsta avea, stii?
August 3, 2008 at 9:30 am
Nu stiu. Era in semiintuneric. Mi-am imaginat tot felul de situatii posibile in care ar fi putut fi. Tocmai citesc Scafandrul si flututrele, carte despre un tip care dupa un atac cerebral a ramas complet paralizat(mai putin ochiul stang). Perfect constient in corpul-inchisoare. A dictat cartea cu ajutorul ochiului ramas “viu”. Cutremuratoare experienta…pe care am asociat-o cumva cu cel de la concert
August 3, 2008 at 12:14 pm
Offf Lola, tatal meu a avut un atac cerebral acum 3 ani si de atunci …nu mai zic , nu e deloc usor pt nimeni , e prima oara cand scriu despre asta , n-as putea citi cartea cum nici filmul “moartea domnului Lazarescu”nu l-am putut viziona, eu ma bucur de fiecare zi in care-l vad pe tata asa cum e, si traiesc clipa
August 3, 2008 at 3:15 pm
Imi pare rau ca fara sa vreau am apasat pe o rana. Cred ca nu ne ramane decat sa luam lucrurile cum sunt chiar daca de multe ori e foarte greu.
August 3, 2008 at 4:55 pm
Nu, n-ai dreptate , eu uit de multe cand intru pe blogul tau si pt asta iti multumesc:)
August 3, 2008 at 6:17 pm
Presupun ca ceva s-a intamplat sau cum spui tu s-a pierdut la acel concert. Acel om venit cu patul, cu tuburi de oxigen si cu asistente poate ca a fost mai incantat de concert decat toti cei care tremurau din cauza frigului si se gandeau la caldura masinilor lor. Sper din toata inima ca acel om sa fi simtit starea de bine! Macar el sau in special el! Cat despre Diana Krall si muzica ei, adica jazzul nu pot decat sa o tot ascult cu mare emotie. Mereu! Stii, la concertul de la Paris(parca 2001) a fost minunata. Am intregul concert pe cd si deseori il urmaresc. De fapt si jazzul isi are regulile lui si raman la ideea ca templul jazzului este Caveau de la Huchette(Paris). Si chiar daca nu am avut sansa sa o ascult live, vocea ei ma incanta…De fapt jazzul imi ofera intotdeauna starea de bine…