Azi am plantat un vis
Atunci cand voiam, cu orice pret, un raspuns legat de viata mea, l-am gasit intr-o carte care nu interesa pe nimeni si-o umplea praful pe raftul unei librarii de la Mangalia.
Doua randuri banale mi-au deschis ochii. Scria atat :
« Vreau sa fac din viata mea ceva simplu si bun
Ca un flaut pe care Universul sa-l umple de muzica »
Tagore
Daca unii s-au gandit sa planteze pomi (ceea ce e foarte bine) eu vreau sa plantez vise. Mereu am facut asta, mai mult sau mai putin constient.

Am gasit un text dintr-un intr-un caiet mai vechi:
„…vreau sa fiu libera, fara serviciu cu program fix, irositor aiurea de timp. Sa-mi petrec diminetile pe terasa cu ceainicul si ceasca de ceai pe-aproape, sa lucrez in liniste (nu stiam ca voi face margele, dar ma inchipuiam lucrand ceva cu mainile), sa citesc, sa nu fie nimic prea urgent, sa plec intr-un loc insorit, aici nu se mai face vara odata, mi-e frig tot timpul.”
Imi dau seama ca la un moment dat sadesc, o idee, o dorinta si ea creste tacuta in mine. Vine apoi un timp prielnic pentru implinire. La nivel subtil poate se petrec lucruri care creaza o conjunctura favorabila.
Am zambit citind ce-mi doream. Exact asa traiesc acum.
Deja in minte mi-a incoltit alt gand, si vreau sa va fac martorii plantarii lui.
Sper ca peste un timp sa pot citi zambind ce am scris azi.
„Imi doresc sa „ridicam” o tabara de creatie, undeva aici in tara asta atat de frumoasa.

Vreau sa fie un proiect care sa-i implice pe toti prietenii mei dragi, a caror energie se iroseste acum in locuri care nu-i merita. Visez sa scoatem din paragina o casa mare si veche, odata frumoasa, cu gradina imensa si vedere la ocean.

S-o facem primitoare iar, sa simtim inegalabila bucurie a lucrului renascut. As vrea sa coc paine si sa apretez asternuturi de bumbac alb cu floricele albastre, sa merg dimineata la piata si apoi sa gatesc. Sa vina acolo prieteni, artisti, „nebunii” lumii, sa cante sa scrie, sa picteze, sa faca ce vor. Eu sa ma risipesc cu drag pentru fiecare, in fabrica mea de vise.
dar voi?…. ati plantat un vis?



July 22, 2008 at 9:18 am
He,he, Lola,tu ma faci sa umblu la tainita sufletului.Cheia merge greu,broasca e ruginita ,dar sunt sigura ca mai e ceva acolo.Sunt tone de probleme si dezamagiri prafuite deasupra,ia timp sa le dau la o parte.Dar e ceva acolo,sunt sigura.Ceva care ma tine in viata,care ma ajuta sa “functionez”.Iar visul asta,cu o casa pe malul oceanului in care sa creez,il pastrez sub sapte lacate,de multi ani…
July 22, 2008 at 9:26 am
Elena
Macar gandeste-te la el, scutura-l de praf, lustruieste-l putin. Elibereaza-l de sub lacate si cine stie, poate luat de vant rasare chiar pe malul oceanului
July 22, 2008 at 10:31 am
Draga Lola,stii,fata mea spune ca blogul tau parca are praf de zane.Cred ca mi se ia si mie pe degete…Chiar asa,Lola Fairy Dust,suna misto!
July 22, 2008 at 11:50 am
Praf de zane…hmmm deci asta era..uite ca nu m-am gandit pana acum de ce degetele mele se pricep sa faca, parca de cand lumea, lucruri de care nici nu ma credeam in stare
July 22, 2008 at 3:42 pm
Da,e ceva aproape hipnotic ,starea aia in care ideea prinde forma,uneori usor,aproape parca nici nu atingi obiectele cu care lucrezi,alteori parca storci din ele materializarea gandului.Dar ,scrasnit sau nu,pana la urma se intampla.
July 22, 2008 at 6:51 pm
yep,your fairy-godmother she loves you!si subscriu!:)
incoltea ceva sub zapada gandurilor mele,da acum chiar ma apuc de gradinarit!;)vine primavara!yupiiii
July 22, 2008 at 9:08 pm
Lola, lola..
Am rams visand … si mai stiu ca maine ma trezesc la dura realitate…
Subscriu cu ceea ce au zis fetele… Lola Fairy Dust…
De mult nu mai cred in vise, doar le adun in cutia mea fermecata… in ea ma retrag in clipele grele …
July 22, 2008 at 9:49 pm
zambesc si te citesc , Caraibe sau o zona insorita in care sa traiesc linistita, relaxata, sa fiu imbracata cat mai lejer, visul meu aduce cu al tau Lola
, tu esti zana care fabrica vise , important este sa crezi in ele , oricum face bine sa visezi chiar si cu ochii deschisi
July 23, 2008 at 12:16 am
Doamnelor
E clar ca ceva pluteste in aer…
Hapciu
July 23, 2008 at 6:59 pm
Asa e! Pluteste in aer dorinta de zbor!!! Noroc ! ( dupa “Hapciu”)
August 1, 2008 at 8:25 pm
atunci cand visezi la ceva, cand iti doresti aprig ceva, chiar dc doar subconstient, nu realizezi ca toate actiunile tale fac ca tu sa te indrepti incet spre acel ceva. numai ca eu uneori nu prea am rabdare, si uit ce am vista si trec la altceva. mi-ar trebui si mie putin praf de zane, sa ma poarte spre visele mele implinite.
August 1, 2008 at 11:17 pm
Dupa ce ai scris aici eu cred ca ai deja praful de zane. E fermecat si nu se vede, dar se poate banui…