Comments on: Cum am descoperit ce inseamna minus infinit…

By: lolafactory

lolafactory — Sun, 13 Jul 2008 12:45:35 +0000

Ileana
Pana la urma mie mi-a ramas uimirea clipei in care am vazut ce lucru fara margini ma cuprinde. Atat.

By: Ileana072008

Ileana072008 — Sun, 13 Jul 2008 12:12:19 +0000

Hm, am putea gandi si asa: la oameni mari, sticle mari!…:)
Insa daca te gandesti la notiunea de “marime” in sensul masuratorilor uzuale, limita inferioara a acelui sir pe care-l tineai tu in mana nu era minus infinit, ci zero. Omuletii aceia tindeau ca marime spre zero, desi nu “atingeau” niciodata aceasta valoare. Iar tu ai fi putut fi o limita superioara a acelui sir.:)

By: lolafactory

lolafactory — Sun, 13 Jul 2008 08:05:24 +0000

Ileana
Adica existau si sticle din ce in ce mai mari?

Da Carmen, e senzatia dintre oglinzi …

By: Carmen M

Carmen M — Sun, 13 Jul 2008 07:26:35 +0000

Mi-amintesc de eticheta asta insa minus infinitul meu l-am descoperit intre 2 oglinzi cu mult inaintea acestei etichete,senzatia e aceeasi…uitasem de ea, Doamne Lola ce memorie de elefant ai !

By: Ileana072008

Ileana072008 — Sun, 13 Jul 2008 04:58:13 +0000

Iarta-mi speculatiile… pseudomatematice… Cu asa ceva nu-i de joaca!…:)
Ma gandisem la “timp” fiindca eticheta sticlei era de fapt o reclama metaforica ce facea trimitere la traditie, aceea de-a bea slibovita. Acela era sirul, si chiar daca tu nu-l puteai continua, o faceau altii, cu siguranta!…:)

O duminica minunata sa ai!

By: lolafactory

lolafactory — Sat, 12 Jul 2008 20:17:32 +0000

Nu am asezat timpul pe axa. Vorbeam de ordine de marime. Ma pusesem pe mine la zero, intre ceva din ce in ce mai mic si ceva din ce in ca mai mare.
Am spus minus ca omuletii se tot micsorau. Dupa ce disparusera de pe sticla continuau sa se imputineze si logic, nimic nu-i impiedica sa faca asta fara sa se mai opreasca niciodata
In sens opus nu m-am priceput sa vad. Tocmai eu incurcam insiruirea. Ca sa functioneze ar fi trebuit sa fiu un domn tanar si zambaret pe o sticla mai mare, tinuta in mana de…

By: Ileana072008

Ileana072008 — Sat, 12 Jul 2008 19:41:07 +0000

M-am gandit multicel la povestioara ta, Lola, si la fel ca si Ingrideas, m-am intrebat de ce anume te-ai gandit la “minus”, si nu la “plus” infinit. in fond, “sensul” ramane invaluit in mister.
Dar daca te gandesti din perspectiva temporala si consideri prezentul centrat pe pozitia lui “O” (originea axei), atunci e firesc ca acele siluete sa corespunda unor puncte de coordonate negative, corespunzatoare unui “trecut” aleator, ca si viitorul, de altfel…
Am putea la urma urmei sa tinema in mana o infinitate de astfel de axe!…

By: ingrideas

ingrideas — Sat, 12 Jul 2008 18:56:17 +0000

de ce minus? eu credeam ca era plus infinit

By: lolafactory

lolafactory — Sat, 12 Jul 2008 16:51:07 +0000

Vaaaaaaaaiiii margico!
Nu ca puteai pierde ore in sir uitandu-te la ea?
Exact asta imi trecea si mie prin cap, ca formau o alta lume.
Mi-a fost imposibil sa mai gasesc o imagine cu sticla.

By: o margica...

o margica... — Sat, 12 Jul 2008 16:18:35 +0000

doamne lola,ce mi povestesti tu aici!pai imi placea la nebunie sticla aceea si nu ezitam sa o cercetez de fiecare data cand o gaseam si sa pun intrebari despre oamenii veseli din fotografie ,si nu in ultimul rand sa ma minunez si sa ma amuz de sirul interminabil oameni care stateau prinsi in imaginea aceea.Ma intrebam ,oare cati erau ?Formau o alta lume…..
Nimic nu e intamplator!