Sunt distinse si sugestive, insa mi-e teama sa nu-ti aduca tristetea, sau poate reflecta starea pe care ai avut-o cand le-ai pictat.Este interesant sa observ cat de lin penduleaza temele tale, intre deznadejde si speranta.Sper sa fie momente trecatoare pentru tine, sa revi la optimism,sa calatoresti in locuri frumoase, sa traiesti din plin bucuriile vietii, sa creezi acele lucruri minunate care ne delecteaza privirea si ne aduc multa liniste sufleteasca.
Stai linistita Ramona margelele astea nu-mi aduc tristete si nici nu eram intr-o pasa proasta cand le-am facut. Ma gandeam la…cozonac cu mac.
Lucrurile au mereu doua fete, depinde din ce parte le privesti. Macul e o planta delicata si frumoasa, inofensiva, dar ce potential distructiv are…Nu crezi ca si noi ascundem cam acelasi lucru?
Pendulez intre deznadejde si speranta pentru ca despre asta e vorba pana la urma.
Fac aici o pledoarie pentru sinceritate, deschidere si acceptare nu pentru fuga de realitate.
Cred ca adevarata liniste o capeti doar atunci cand realizezi dimensiunile raului din jur si totusi te trezesti bucuros a doua zi dimieata.
Draga Lola, ce m-am amuzat in seara asta…dimineata cand am vazut “opium”m-am gandit exact la fantasticil cozonac cu mac -prajitura favorita a copilariei mele,prajitura care ma astepta intotdeauna cand soseam in vacanta la bunici.:) Iti imaginezi, in seara asta ,cand am intrat sa iti sciu la ce m-am gandit dimineata …Am apucat sa citesc comentariul Ramonei si in gandul meu mi-am spus…e car, nu a mancat niciodata fantasticul cozonac…altfel era imposilbil… ei, si cand abia asteptam sa-ti spun ce bucurie copilareasca si nevinovata imi provoaca noua ta creatie…citesc ce-ai scris tu! Evident ca m-a pufnit rasul…Oare din cauza ca pe undeva suntem “prajituri” din acelasi aluat?
Daiana
Suntem cu siguranta prajituri din acelasi aluat. Cam despre asta promiteam asta-noapte sa-ti scriu azi (dar n-am apucat pana acum). Se pare ca avem vieti ciudat de asemanatoare. Pana si gemenele… ar fi trebuit sa am doua fete gemene daca ar fi trait sa se nasca(au murit cu doua saptamani inainte implinirea cele noua luni de sarcina)…Stii cum le-ar fi chemat? Mara si Cara.
Cozonacul cu mac nu face decat sa continue seria de coincidente(sa le spunem generic asa)
Am vazut ce frumos lucrezi, cator lumi stii sa dai viata. Nici nu ai nevoie de cuvinte sa spui ce simti.
Imi amintesc perfect sentimentul de neputinta plus “lupta” continua din Romania. Sunt convinsa ca ti-ai creat un refugiu cum facusem si eu. Fugeam verile in Vama, aveam prietenii, dar cum ieseam din cercul meu ma lua spaima. Am ales sa plec, obosita de atatea batalii inutile. Aici ma simt inca in convalescenta, dar uite am descoperit ca stiu sa fac lucruri de care nu ma credam in stare.
Sa revin la margelele de mai sus… se pare ca le privim de pe aceeasi parte
Draga mea, ma bucur mult ca m-am inselat in legatura cu starea ta de spirit. Este minunat cand amintirile copilariei revin cu acelasi farmec in vietile noastre.Si mie imi place cozonacul cu mac,iar lanurile de mac sunt superbe,ma incanta in mod deosebit. Prima mea coronita,la premiu, era facuta din flori de mac. Era artificiala, dar frumusica si mi-a ramas atat de reala in gand.Doamne, doamne, de unde mai ai atata forta si entuziasm dupa atatea necazuri prin care ai trecut?Esti grozava! Sa sti ca si numele fiicei mele are o istorioara,este chiar unic,adica are cate o particica din numele nostru,al parintilor.Nici acum ,dupa zeci de ani,nu stiu daca i-am facut un favor cu acest nume pe care il pastreza toata viata si minuneaza pe toata lumea.Tu ai vrut ca numele fetelor tale sa fie deosebite,sa simbolizeze suflete gemene.M-a impresionat ideea.Nu vreau sa ma gandesc la trauma prin care ai trecut.Fie ca de acum incolo necazurile sa te ocoleasca, iar drumul vietii sa-ti fie cat mai lin!
Cum o cheama pe fiica ta? Si care e istorioara numelui?
Cat despre necazuri stii cum se spune “sa nu-i dai omului cate poate duce”.
Tocmai clipele grele m-au facut sa pretuiesc viata, sa ma bucur de tot ce-mi da bun. Prefer partea plina a paharului.
Draga Lola, am ramas pur si simplu muta de uimire…prea multe coincidente, asemanari…Ce sa-ti spun, am plans pentru tine si fetitele tale gemene, stiu cat de greu e sa pierzi un copil(si eu am pierdut trei sarcini).Nu m-am descurajat si ca dovada am facut fetitele intr-un moment in care nu mi se dadea nici o sansa, ba mai mult urma sa fac histerectomie. Am stiut mereu ca o sa am copii nascuti din si cu dragostea mea pentru Andrei(sotul meu-sufletul pereche) Cu toate ca glumeam tot timpul ca voi face gemeni, a fost uimitor si pentru noi. Of, sunt foarte multe de povestit… important e ca am reusit , sunt invingatoare in fata vietii pana in momentul asta…
Ma uimesc si ma fac sa vibrez puternic asemnarile dintre noi doua…Imi pare foarte rau ca ai trecut prin asemenea trauma… Mi se pare cuidat ca nu stiu ce sa-ti scriu, uneori cuvintele imi par atat de lipsite de sens…
Ramona draga, ma bucur ca stii totusi despre gustul fantastic al cozonacului cu mac, iar coronita ta…de neuitat. Asa e in viata, lucruri speciale, pentru oamnei speciali…cat despfre Povestea numelui fiicei tale sunt tare curioasa. Si numele meu are o poveste…Pe mama mea o chema Dana, pe tatal meu il cheama Ion. Primul rod al dragostei lor a fost DANION (masculuinul de la Dana+ion). Apoi m-am nascut eu si mama era cam derutata pentru ca DANAIOANA nu suna grozav…salvarea a venit de la bunicul meu care s-a nascut in Statele Unite si le-a propus Daiana care avea o sonoritate mai placuta si nu era prea departe de numele parintilor… Atat…
[...] Maci intr-o noua varianta pentru Maria, dupa cum i-a dorit ea, flori nevinovate in camp insorit, total opusi celor din versiunea mea – Opium. [...]
July 3, 2008 at 1:21 pm
Sunt distinse si sugestive, insa mi-e teama sa nu-ti aduca tristetea, sau poate reflecta starea pe care ai avut-o cand le-ai pictat.Este interesant sa observ cat de lin penduleaza temele tale, intre deznadejde si speranta.Sper sa fie momente trecatoare pentru tine, sa revi la optimism,sa calatoresti in locuri frumoase, sa traiesti din plin bucuriile vietii, sa creezi acele lucruri minunate care ne delecteaza privirea si ne aduc multa liniste sufleteasca.
July 3, 2008 at 1:58 pm
Stai linistita Ramona margelele astea nu-mi aduc tristete si nici nu eram intr-o pasa proasta cand le-am facut. Ma gandeam la…cozonac cu mac.
Lucrurile au mereu doua fete, depinde din ce parte le privesti. Macul e o planta delicata si frumoasa, inofensiva, dar ce potential distructiv are…Nu crezi ca si noi ascundem cam acelasi lucru?
Pendulez intre deznadejde si speranta pentru ca despre asta e vorba pana la urma.
Fac aici o pledoarie pentru sinceritate, deschidere si acceptare nu pentru fuga de realitate.
Cred ca adevarata liniste o capeti doar atunci cand realizezi dimensiunile raului din jur si totusi te trezesti bucuros a doua zi dimieata.
July 3, 2008 at 9:11 pm
Draga Lola, ce m-am amuzat in seara asta…dimineata cand am vazut “opium”m-am gandit exact la fantasticil cozonac cu mac -prajitura favorita a copilariei mele,prajitura care ma astepta intotdeauna cand soseam in vacanta la bunici.:) Iti imaginezi, in seara asta ,cand am intrat sa iti sciu la ce m-am gandit dimineata …Am apucat sa citesc comentariul Ramonei si in gandul meu mi-am spus…e car, nu a mancat niciodata fantasticul cozonac…altfel era imposilbil… ei, si cand abia asteptam sa-ti spun ce bucurie copilareasca si nevinovata imi provoaca noua ta creatie…citesc ce-ai scris tu! Evident ca m-a pufnit rasul…Oare din cauza ca pe undeva suntem “prajituri” din acelasi aluat?
July 3, 2008 at 10:03 pm
Daiana
Suntem cu siguranta prajituri din acelasi aluat. Cam despre asta promiteam asta-noapte sa-ti scriu azi (dar n-am apucat pana acum). Se pare ca avem vieti ciudat de asemanatoare. Pana si gemenele… ar fi trebuit sa am doua fete gemene daca ar fi trait sa se nasca(au murit cu doua saptamani inainte implinirea cele noua luni de sarcina)…Stii cum le-ar fi chemat? Mara si Cara.
Cozonacul cu mac nu face decat sa continue seria de coincidente(sa le spunem generic asa)
Am vazut ce frumos lucrezi, cator lumi stii sa dai viata. Nici nu ai nevoie de cuvinte sa spui ce simti.
Imi amintesc perfect sentimentul de neputinta plus “lupta” continua din Romania. Sunt convinsa ca ti-ai creat un refugiu cum facusem si eu. Fugeam verile in Vama, aveam prietenii, dar cum ieseam din cercul meu ma lua spaima. Am ales sa plec, obosita de atatea batalii inutile. Aici ma simt inca in convalescenta, dar uite am descoperit ca stiu sa fac lucruri de care nu ma credam in stare.
Sa revin la margelele de mai sus… se pare ca le privim de pe aceeasi parte
July 4, 2008 at 8:42 am
Draga mea, ma bucur mult ca m-am inselat in legatura cu starea ta de spirit. Este minunat cand amintirile copilariei revin cu acelasi farmec in vietile noastre.Si mie imi place cozonacul cu mac,iar lanurile de mac sunt superbe,ma incanta in mod deosebit. Prima mea coronita,la premiu, era facuta din flori de mac. Era artificiala, dar frumusica si mi-a ramas atat de reala in gand.Doamne, doamne, de unde mai ai atata forta si entuziasm dupa atatea necazuri prin care ai trecut?Esti grozava! Sa sti ca si numele fiicei mele are o istorioara,este chiar unic,adica are cate o particica din numele nostru,al parintilor.Nici acum ,dupa zeci de ani,nu stiu daca i-am facut un favor cu acest nume pe care il pastreza toata viata si minuneaza pe toata lumea.Tu ai vrut ca numele fetelor tale sa fie deosebite,sa simbolizeze suflete gemene.M-a impresionat ideea.Nu vreau sa ma gandesc la trauma prin care ai trecut.Fie ca de acum incolo necazurile sa te ocoleasca, iar drumul vietii sa-ti fie cat mai lin!
July 4, 2008 at 12:44 pm
Cum o cheama pe fiica ta? Si care e istorioara numelui?
Cat despre necazuri stii cum se spune “sa nu-i dai omului cate poate duce”.
Tocmai clipele grele m-au facut sa pretuiesc viata, sa ma bucur de tot ce-mi da bun. Prefer partea plina a paharului.
July 4, 2008 at 5:55 pm
Draga Lola, am ramas pur si simplu muta de uimire…prea multe coincidente, asemanari…Ce sa-ti spun, am plans pentru tine si fetitele tale gemene, stiu cat de greu e sa pierzi un copil(si eu am pierdut trei sarcini).Nu m-am descurajat si ca dovada am facut fetitele intr-un moment in care nu mi se dadea nici o sansa, ba mai mult urma sa fac histerectomie. Am stiut mereu ca o sa am copii nascuti din si cu dragostea mea pentru Andrei(sotul meu-sufletul pereche) Cu toate ca glumeam tot timpul ca voi face gemeni, a fost uimitor si pentru noi. Of, sunt foarte multe de povestit… important e ca am reusit , sunt invingatoare in fata vietii pana in momentul asta…
Atat…
Ma uimesc si ma fac sa vibrez puternic asemnarile dintre noi doua…Imi pare foarte rau ca ai trecut prin asemenea trauma… Mi se pare cuidat ca nu stiu ce sa-ti scriu, uneori cuvintele imi par atat de lipsite de sens…
Ramona draga, ma bucur ca stii totusi despre gustul fantastic al cozonacului cu mac, iar coronita ta…de neuitat. Asa e in viata, lucruri speciale, pentru oamnei speciali…cat despfre Povestea numelui fiicei tale sunt tare curioasa. Si numele meu are o poveste…Pe mama mea o chema Dana, pe tatal meu il cheama Ion. Primul rod al dragostei lor a fost DANION (masculuinul de la Dana+ion). Apoi m-am nascut eu si mama era cam derutata pentru ca DANAIOANA nu suna grozav…salvarea a venit de la bunicul meu care s-a nascut in Statele Unite si le-a propus Daiana care avea o sonoritate mai placuta si nu era prea departe de numele parintilor…
July 4, 2008 at 6:49 pm
Daiana, draga mea, apropo de coincidente si nume, pe noi toti ne cheama: Andrei:)
July 12, 2008 at 10:53 pm
fara nici o legatura cu cele scrise mai sus, ABIA ASTEPT SA LE PORT!
voi avea cozonac si baudelaire in acelasi timp… lola, you know what I mean…
July 13, 2008 at 7:56 am
les fleurs du mal…maluca
August 31, 2008 at 11:57 pm
[...] Maci intr-o noua varianta pentru Maria, dupa cum i-a dorit ea, flori nevinovate in camp insorit, total opusi celor din versiunea mea – Opium. [...]