un radio mai aproape de mare…
Multa lume mi-a scris sa mai pun ceva muzica pe blog, asa ca m-am gindit ca nu ar fi rau sa ascultati postul de radio pe care il ascult eu, Radio Marginal.
emite si pe net, deci il puteti asculta citind paginile mele, sper sa va placa.
http://www.marginal.fm
auditie placuta!
July 2, 2008 at 11:47 pm
Lola,
blogul tau imi place extrem de mult…asa ca imediat am vizitat linkul sa vad ce post de radio asculti. Acum e tarziu si postul nu mai emite…Dar…si “maine-i o zi”.
Iar tu …imi pari absolut fantastica…Totul degaja creativitate , sensibilitate si o prospetime ciudata, ceva “vechi” cu un aer foarte nou , ceva clasic cu aer modern.
Acestea fiind spuse, te intreb, hodoronc-tronc! Te-ar deranja sa te adaug in blogrollul meu?
July 3, 2008 at 12:15 am
Draga Lola, am citit cateva articole mai vechi si te descopar asa de minunataincat imi vine sa reactionez exat cum ai raspuns tu vis -a -vis de a scrie carti…”ca ai citit prea multe carti frumoase…” asa simt si eu uneori, si mi-e ciuda ca nu pot scrie asa incat sa mearga la sufletul omiului asa cu o faci tu . Totusi iti inteleg trairile si ma emotionez cand citesc tot ceea ce scrii. Stiu si eu sa simt framantarea lutului si a culorilor, plamadirea viselor…totusi nu ma descurec sa “scriu” in cuvinte aceste emotii. Sunt norocoasa ca le “scriu” si sa le transmit in forme si culori
Si nu stiu, zau, ce m-as face daca nu m-as putea manifesta in acest fel. Uneori lupta asta de la noi ma oboseste cumplit.Consider ca e un fel de blestem si utopie sa incerci sa fii artist in Romania… Apoi ma linistesc si incerc sa-mi caut drumul , poate ca e tarziu sa o iau de la capat in alta parte…Incerc sa razbesc aici, acasa. Uite, realizez ca randurile mele suna ca o confesiune…nu stiu de ce am simtit nevoia sa-ti spun toate lucrurile astea…dar stiu precis un lucru . Intelegi cu siguranta framantarea despre care-ti vorbesc. Stii ce-i ciudat? desi sunt aici, si mie mi-e dor de-acasa…de casa bunicilor de la Baia Mare, de mama care a plecat dincolo cand eram inca o fetita…mi-e dor de copilarie…
July 3, 2008 at 12:17 am
Scuza-mi greselile , am scris in viteza, sub imperiul emotiilor, nu am mai recitit inainte sa trimit randurile.
July 3, 2008 at 12:34 am
Draga Daiana
Confesiunea ta m-a emotionat, adica… na, recunosc, plang. M-ai facut sa ma gandesc la multe lucruri si vreau sa ti le spun…pe larg. Maine.