CAIET DE DESEN – debutul unui scriitor despre care o sa mai auziti
„N-am studii in domeniul literar, nu-mi plac calatoriile, nu-mi place muntele si nici marea, nu-mi place politica, nu-mi place aglomeratia, n-am cistigat niciodata nici un premiu si nici o bursa, nu-mi place sa maninc incet, nu-mi plac jocurile pe calculator, nu-mi place ca omul a ajuns pe Luna, nu-mi place mincarea de conopida, nu-mi plac locurile unde nu se fumeaza, nu-mi place sa beau apa, nu-mi place cafeaua fara zahar, nu-mi plac oamenii care cred ca detin adevarul, nu-mi place sa merg cu avionul, nu-mi plac camerele de hotel, nu-mi plac florile si nici copiii, nu-mi plac frizerii si nici sa merg pe jos.” Adrian Chivu
Asa se defineste cel despre a carui carte am de gand sa povestesc azi. Poate parea antipatic, sau plictisitor, dar e unul dintre cei mai interesanti oameni pe care i-am cunoscut.
„Deşi debutează în proză, Adrian Chivu, născut în 1975, îşi ţese pânza romanescă aidoma unui artist desăvârşit, impresionând printr-un stil în registru binar, unde expresia plată, colocvială e dublată şi potenţată de rafinate reflecţii asupra condiţiei umane. Cu siguranţă, Caiet de desen poate fi considerat cel mai substanţial debut în proză postdecembrist.” … asa il recomanda editorul
Sa nu va asteptati la o cronica literara, la aprecieri critice, sau la cine stie ce din partea mea. Spun drept ca scriu din considerente afective.
Scriu despre „Caiet de desen” in primul rand pentru ca stiu cum s-a nascut, stiu freamatul, increderea si neincrederea autorului ei. Scriu pentru ca am avut privilegiul s-o citesc printre primii, pe foi printate, pentru ca mi s-a parut atat de frumos conceputa.
Dupa aparitie i-am urmarit cronicile cu inima stransa de teama ca nu cumva unul dintre oamenii specializati in a-si da cu parerea sa fi intels gresit, sau mai rau, sa nu fi inteles nimic. Din fericire toti au recunoscut ca editorul nu exagerase in aprecieri doar ca sa-si vanda marfa. Tipul asta chiar scrie bine. Uh…
E o carte in care te cufunzi sau te inchizi. Oricum intri intr-un spatiu concentrat, stramt. Intri in esenta lucrurilor. Fragilitate si durere, formulate clar, in fraze simple, asa de simple ca lovesc din plin.
„Lucruri care par abominabile sunt calde şi se desfăşoară într-un ritm lent care îţi asigură liniştea.”zice el…
Te emotioneaza, te oripileaza, te zgaltaie, staticul amplifica senzatile pe care ti le-a indus deja.
Una e sa te tai la deget din greseala, intr-o fractiune de secunda, fara sa realizezi ce ti s-a intamplat si alta sa te tai lent, constient, sa simti cum durerea devine insuportabila. Adrian alege a doua varianta, opereaza pe viu.
Experimentezi in lumea lui chestii la care in general refuzi sa te gandesti.
„Mama se ridica şi se ştergea cu un şerveţel umed. Mă ştergea şi pe mine şi-mi ciufulea părul.
Stăteam amândoi pe marginea patului şi aşteptam să se întâmple ceva. Nu se întâmpla nimic. Mama privea în gol şi murmura ceva ce nu înţelegeam. Putea să fie o rugăciune, sau un mic blestem.
Eu încercam să-mi trag pătura peste mine, pentru a-mi ascunde goliciunea.
Geamul ferestrei ne reflecta aşa cum eram, încâlciţi în cărnuri şi în sentimente, mama îl ura pe tata, iar eu o uram pe bunica.”
Cand mi-a dat sa-i citesc manuscrisul mi-a spus un singur lucru…”te rog pleaca de la ideea ca totul e posibil”
De curind am descoperit un blog superb CARTEA DIN GEANTA . Sper sa vad cit mai multi oameni citind Caietul de Desen, acolo…
Va invit la randul meu sa deschideti fara prejudecati “Caiet de desen” a lui Adrian Chivu, editura Curtea Veche.
July 2, 2008 at 7:15 am
voi cumpara cartea, as fi cumparat-o chiar si fara sa citesc cele de mai sus. mi se pare traznet ideea de a numi o carte caiet de desen
July 2, 2008 at 6:00 pm
Initial se numea Bataile inimii, dar Caiet de desen e intr-adevar un titlu mai bun. Ma bucur ca o cumperi. Sper sa o am si eu curand in format tiparit prin primul prieten care o sa ma viziteze.
July 2, 2008 at 11:29 pm
“Caiet de desen” Tocmai titlul acesta special ma face sa fug sa o cumpar
si sper sa o citesc pe nerasuflate:)
July 3, 2008 at 12:26 am
Fugi, fugi, iar dupa alergatura opreste-te trage aer adanc in piept si experimenteza… interiorul. Acolo se petrec multe.
July 3, 2008 at 9:02 pm
it`s done…am cumparat-o azi
July 3, 2008 at 9:08 pm
well done girl !!!
Astept parerile de dupa
August 1, 2008 at 9:04 pm
[...] august 1, 2008 by ioanalaura Am citit Caiet de desen de Adrian Chivu. Recunosc, am cumpărat cartea nu pentru că ştiam ceva despre subiect, ci pentru copertă, care nici măcar nu îmi plăcea, doar mi se fixase în creier şi îmi venea în minte în mod repetat. Şi asta pentru că motivul repetitiv îmi aducea aminte de Spânzurătoarea, joc care probabil m-a enervat în copilărie dar şi provocat în acelaşi timp. Într-un final, cartea nici nu mi-a plăcut, nici nu mi-a displacut ca sentiment. Aş recomanda-o însă ca un foarte bun exemplu de literatură contemporană. Mi-a plăcut foarte mult ideea, de a scrie din perspectiva unui retardat, de a împleti realitatea cu imaginaţia şi cu fragmente de amintiri, şi mi s-a părut excelentă ideea de a nu reduce imaginea unui om la moarte fizică, ci la înfiriparea sa adâncă în subsolurile unei minţi ce încerca să-si rezolve conflictele pentru a putea trăi în ciuda unei comunicări defectoase cu mediul înconjurător. O seară întreagă m-am întrebat dacă nu cumva termenul de autist nu definea defapt cazul. Adică pentru mine un retardat e o persoană cu capacităţi reduse, conexiuni lipsă, pe când mie personajul în cauză mi-a părut perspicace în a recepta lucruri pe care ceilalţi nu le puteau simţi sau vedea, deci avea capacităţi infinite, imaginare mai ales. Dex-ul nu m-a lămurit oricum. Mi se pare că totuşi capitolul Trei e scris puţin diferit de primele două, în sensul că referenţii sunt mult mai clari şi naratorul aruncă destule indicii pentru a marca realitatea. Personal, cred că mi-ar fi plăcut şi mai mult un final neclar…da, recunosc, fac parte din generaţia cititorii lui Cărtărescu…dar poate o concentrare mai adâncă în final pe zbuciumările personajului, care defapt nu are nici o reacţie în faţa morţii, ar fi adus o notă accentuată de tragic sentimental, altfel în prim plan ajung crima si suicidul precum şi înregistrarea faptelor şi indiferenţa personajului care continua să trăiască cu un singur picior în realitate, fără a o digera. Personajul meu preferat este Tata care mi se pare singurul personaj “cerebral” din carte şi care aduce stabilitate situaţiei. Am multe replici preferate, printre care pe primul loc se află cele legate de bucătărie, locul în care îţi pierzi sufletul şi identitatea dar care totuşi păstrează vie amintirea personajelor. Păsările sunt un simbol al fatalităţii iar copacul este elementul protector, un fel de prieten imaginar-copac. Caietul de desen este o reflecţie a realităţii, şi se numeşte un roman , zic eu, pentru că totul este nearticulat în carte: există o mamă, un tată, o bunică, o educatoare, fără detalii complicate şi convenţii sociale cum ar fi numele proprii, care defapt chiar nu au relevanţă pentru existenţă. Încep să cred că este defapt o carte despre tragismul existenţei, în condiţiile în care şi societatea e ceva virtual. Un blog în care scrie despre această carte cu multă pasiune este acesta . [...]
October 10, 2008 at 11:58 am
Draga Lola,
L-am descoprit pe Adrian Chivu singura, cumparind o carte de poezii – Schizosonet – care mi-a placut de la prima rasfoire. Mi-am dat seama ca e unul din cei mai buni poeti contemporani. Celalalt e Dinescu… Imediat am citit si Caiet de desen, care mi-a placut enorm. Am incercat sa-l gasesc pe net pe Adrian, dar nu exista prea multe despre el. Un loc ar fi chiar acest blog al tau, pe care l-am citit cu aceasta ocazie. In fine, cum as putea sa dau de Adrian Chivu, pe net sau prin Bucuresti? Nici nu stiu de unde este. Mi-ar placea sa-l cunosc. Felicitari pentru viata pe care o ai!
November 6, 2008 at 12:19 am
Adrian Chivu lanseaza o noua carte, EXIT, JOi 6 noiembrie in Arthur Verona 15, ora 19 cu un show de stand up comedy si party cu dj Rusu si Flore