JUCARII
Imi place sa ma intorc in timp, imi place cand realizez ca sunt lucruri in mine care nu s-au schimbat.
Emotii intacte.
Azi am fost in locul perfect pentru asta.
Muzeul jucariilor din Sintra!!!
Miniaturi de case mobilate pana la ultimul detaliu, biciclete de lemn, galetuse metalice si stropitori, papusi de portelan sau carpa, jucarii de tabla …
Cate franturi de copilarii erau acolo.Totul se intregea sub semnul unor simboluri comune, universale.
Eram cu un prieten de foarte departe si el se regasea in aceeasi masura.
Ne-am jucat la fel desi suntem din culturi diferite. Copiii au o limba lor.
Asta imi aminteste de alta intamplare.
Eram la Paris intr-un parc si Vladimir (care nu stie deloc franceza) se juca cu alti doi copii de-ai locului. I-am urmarit multa vreme si pareau sa comunice perfect. Curios cum se inteleg tatal copiilor il cheama pe unul dintre ei si-l intreaba in ce limba se inteleg din moment ce Vladimir nu vorbeste franceza. Copilul a facut ochii mari si a intrebat la randul lui “Cum sa nu stie franceza? Vorbeste perfect”
Nu era franceza, era doar limbajul jocurilor copilariei.
June 13, 2008 at 10:02 am
Fericitilor, ati avut o zi super!Ce poate fi mai grozav decat sa te intorci cu gandul in copilarie, jucariile sa-ti starneasca bucuria indiferent de starea pe care o ai, sa-ti aduca zambetul pe fata si sa-ti revina pofta de joaca!Multe minute am admirat poza”printesei”Thereza. E dulcica foc!
Cred ca este f.interesant ca intr-un astfel de muzeu sa analizezi cu atentie reactiile si fizionomiile vizitatorilor, atat adulti cat si copii.Ai regasit cumva modelele de rochite ale papusilor tale? Asa cum se manifesta acum imaginatia ta, parerea mea este ca si mama ta a creat numai unicate pentru prietenele tale papusi.Iti doresc sa ai parte de cat mai multe plimbareli,sa ne impartasesti din frumusetea locurilor si bucuria ta!
June 13, 2008 at 6:42 pm
Da. Muzeul jucariilor e un loc unde e imposibil sa nu te inveselesti si sa nu zambesti nostalgic . Cand mai gasesc locuri frumoase o sa stiti cu siguranta.