Sfere aproximative nascute din pamant, apa si eterul gandurilor.
Poarta durerea din podul palmelor si nervurile pielii mele.
Poarta liniste, bucuria jocului, idei fermentand fara sa stie.
Imperfecta lor rotunjime aminteste mereu de omenesc.
Masinile fac sfere perfecte, dar nu le pot da suflet.
This entry was posted on May 16, 2008 at 4:35 pm and is filed under a. LOLA DREAM FACTORY with tags bucurie, liniste, sfere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed
You can leave a response, or trackback from your own site.
June 17, 2008 at 2:53 pm
Felicitari! sunt absolut superbe.
Cred ca este o adevarata desfatare sa porti asa ceva. Se vede clar sufletul tau artistic reflectat pe margelutze. De curand m-am hotarat sa ma apuc si eu de arta bijuteriilor artizanale. Chiar daca nu am studii in arta plastica tind sa cred ca i-am mostenit o particica din sufletul artistic al tatului meu care este sculptor in lemn si restaurator (acum este paralizat si nu mai profeseaza). Sora mea cea mica a facut studii in arta plastica dar nu stiu de ce nu mai vrea sa aiba nimic de-a face cu arta, desi picta cu mana stanga dumnezeieste. Crede ca nu se mai poate face nimic cu arta plastica in ziua de azi. Eu incerc s-o conving dar la 20 de ani se stie ca tinerii au tendinta de a nu asculta de cei dragi si apropiati. Am sa-i arat pozele tale si sper s-o conving ca este cel mai minunat lucru din lume sa creezi obiecte care pot aduce pace sufleteasca doar uitandu-te la ele. Si ce minunat este sa lucrezi la ele, cat de mult calm iti aduc in inima. Pana acum am facut bratari pentru surorile mele si felicitari pentru prietenele mele care au fost placut impresionate de ele. Asa m-am hotarat ca as putea face mai mult. Daca nu te deranjeaza, as vrea sa te intreb cum se lucreaza cu pasta de modelat si de unde o pot procura mai ieftin? Iti multumesc din suflet pentru faptul ca m-ai convins prin munca ta sa fac si eu ceva pentru copii mei (am trei baieti minunati).
Dumnezeu sa te binecuvinteze cu sanatate si putere de munca.
June 17, 2008 at 3:18 pm
Draga Genoveva
Poate daca as fi ramas in Romania as fi fost de parerea surorii tale. Acolo n-am gasit puterea sa ma adun si sa fac ceva frumos pentru ca ma consumau atatea alte lucruri. Ajungeam acasa obosita gata si orice alt efort mi se parea mult prea mult.
A trebuit sa iau distanta, sa ma linistesc o vreme si margelele au venit de la sine.
Nu stiu sa-ti spun de unde poti procura materiale pentru ca acasa n-am lucrat niciodata. Aici sunt magazine de arta specializate unde se gasesc cele necesare, dar cred ca si in Bucuresti la fel.
Toate cele bune si succes.
Multumesc pentru urari
June 29, 2008 at 10:36 pm
Zilele trecute ţi-am vizitat blog-ul,te-am descoperit prima dată pe zaza.Sunt…magnifice mărgelele,se vede că le lucrezi cu trudă şi pasiune iar modalitatea prin care le descrii confirmă asta.
June 30, 2008 at 7:09 am
Curiosii sunt rasplatiti:)
Multumesc
June 30, 2008 at 9:46 am
Cred ca cel mai important in aceasta arta e ca fiecaere lucru are personalitatea lui. Isi pune amprenta in sufletul tau, te tine cu sufletul la gura pana cand il termini, te ajuta sa visezi, iti duce imaginatia unde nici n`ai visat. Eu m`am apucat acum putin timp de cercei din lut. Sunt la inceput, modelele au mici defecte, dar niciodata nu m`a deranjat asta, pentru ca seamana cu noi, suntem un lucru minunat, dar cu anumite defecte. Oricum, ideea ca asa ceva nu puteai sa faci si in Romania m`a intristat, dar te cred, pentru ca ma uit la parintii mei cum muncesc si cat de obositi vin acasa.
Dar eu, in inocenta copilariei, pentru ca inca ma mai consider un copil(am 16 ani, de`abia impliniti) pot sa dispun cum vreau de timpul meu.
Oricum, apreciez tot ceea ce faci, cred ca sunt lucrurile mele preferate din seria handmade.
Tot inainte.
Cu drag, Diana.
June 30, 2008 at 12:12 pm
Ai dreptate, daca lucrezi cu lut inseamna ca stii cum te poate elibera munca asta, cata liniste aduce. Daca initial e o satisfactie strict personala pe urma devine bucurie impartasita si amplificata de ceilalti care se regasesc in ceea ce faci. E o satisfactie pe care o incerc pentru prima oara cu adevarat.
Eu am vrut sa ma intorc la starea de la 16 ani, de aceea am ales sa plec.
Multumesc pentru aprecieri si sper sa tinem legatura
Lola
August 3, 2008 at 1:39 am
COMPLIMENTi…Bellissime!!….am gasit “jurnalul” tau pe forumul Mariashop…acum doua saptamani cred…..si de atunci revin in fiecare zi!originalitatea margelelor,modul in care sunt prezentate,frumusetea cuvintelor ,dezvaluirea dar si misterul te fac sa te indragostesti fara sa iti dai seama….iremediabil!Fiecare pagina,articol….te hipnotizeaza…si te intrebi: Dar chiar e real?…..din fericire DA!!!!
January 16, 2009 at 1:22 am
Gata! Am ajuns aici. Mi-a luat 2 zile si mi-a placut. A inlocuit televizorul.
Multumesc.
April 11, 2009 at 10:22 pm
Tot cu tine imi inchei si ziua, la fel cum o si incep. Imi vine sa plang de emotie, la fel ca si in ziua in care am primit siragul de margele. Crezi ca nu mi-e somn? Ba imi este, da’ nu vreau sa pierd noaptea dormind. Ii ascult respiratia lui Adam, “rasfoiesc” blogul si fac iarasi dezordine prin margele. Si sunt fericita ca nu ma cearta nimeni.
Ai mai zdrobit inca o inima, minunata Lola! Tu, fiinta care ii seduci pe toti cei ce te privesc, chiar de la prima “intalnire”.
Am invitat o prietena sa te cunoasca. Am intrat aici si nu am mai iesit pret de… pret de nici nu mai stiu cat timp. Am uitat si de marele nostru viciu, tigara, am uitat de toate. Am fost aici, cu tine.
Te rog, da-ma afara, altfel ma apuca dimineata in “Fabrica de vise”! M-as putea numi un “mester” constiincios, nu? Si mai sunt si un elev ascultator, am si desenat.
Am imprumutat de la Adam cateva creioane. Am de lucru si in noaptea asta.
Te pup, cu mult drag (Iana-Raluca-Maria)